Noi, fetele, suntem ca niste flori prinse-ntr-un buchet. Faine nevoie mare, dar cum nu-i destul, impachetate in staniol, alte invelisuri din plastic subtire, hartie, sfoara innodata in diferite moduri. Plus o funda creata. Pana acum, am vorbit de flori.
No, si-apoi lasand la o parte hainele, minunatii papuci, frizurile si aranjamentele capilare maiestroase, paleta de 120, fondul de ten, rimel si toate astea, ce ne mai ramane? Blush-ul doamnelor si domnilor. Sau ca sa fiu mai concisa pentru masculii ce ne pipereaza zilele, fardul de obraz.
Personal, cei mai multi obraji colorati pe care i-am vazut au fost in nuantele “piersica” sau rozuliu. Ce face in zilele noastre blush-ul? In mod real, ar trebui sa-ti contureze fata, sa-ti evidentieze pometii. Dar, pentru ca este destul de abundent folosit, reuseste sa transforme o fata rotunda intr-una scortoasa. Se condimenteaza cu ruj roz si se serveste in cluburi scumpe. Dar ii multumim, noi, fetele cu ten de portelan, pentru ca ne invioreaza anemia.
Cum era in timpuri stravechi? Doamna Maria, strabunica mea, a ramas de la doar cateva luni orfana de mama. Tatal ei, vaduv, a incercat sa-si refaca viata cu alta femeie, mai mult pentru copilul ce-l avea in fasa. A inceput sa caute-n sat o fata dornica sa se marite, dar niciuna nu-si dorea si un bebelus mic pe langa un sot. Mama vitrega a strabunicii mele avea sa fie o domnisoara mare, ramasa nemaritata pentru simplu fapt ca a lesinat in biserica si pentru ca era slaba si alba la fata. In timpurile alea, femeile ce aratau in felul asta era privite ca fiind bolnave. Stiti voi, hai mai sanatoasa era grasuta, bucalata la fata, rosie in obraji, cu mainile groase si puternice, cu soldurile late, ca asta indica fertilitatea.
Si in satul acela, Rahau pe numele lui, inafara de stra-strabunica mea vitrega, mai era o fata anemica. Erau doua saracele, una mai ghinionista decat alta. Dar asta din urma, vai de ea. N-a luat-o nimeni niciodata. De ce? Duminica se facea hore-n centrul satului. Si fata, se imbraca frumos, isi impletea parul, isi impodobea cositele cu flori, dar n-avea culoare-n obraji. Si inainte de joc, avea grija sa se ciupeasca de cateva ori, intr-un mod violent, de pometi. Bineinteles ca repeta operatiunea asta de cateva ori, inaintea jocurilor importante. Iar in timpul saptamanii, vai saraca. Era toata vanata pe fata. Lumea se speria cand o vedea. O banuiau oamenii din sat de relatii cu vreun austro-ungar periculos. Si-a ramas fata mare pentru toata viata.
Dar daca aveau blush? Ei, daca aveau blush , poate nici eu nu mai eram aici sa va povestesc.