Crezi ca mi-e frica de tine? Crezi ca am ceva de ascuns cu care sa-mi fie rusine? Crezi ca meriti sa ma port altfel cu tine? Crezi ca stii ce se ascunde in sufletul meu? Crezi ca imi stii toate fetzele? Crezi ca imi stii “punctele slabe”?
Mai gandeste-te… sunt impacata cu mine insami si imi asum slabiciunile, nimic din ce ai putea stii despre mine nu ma poate rani. Constientizarea asa ziselor “puncte slabe” le transforma in “puncte forte”.
Sunt o carte deschisa, doar ca am foarte multe pagini. Trebuie doar sa ai rabdare sa ma “citesti”. N-ai terminat nici cuprinsul deocamdata…
Crezi ca sunt distrasa, neatenta la ce se intampla in jurul meu, implicit cu tine? In spatele unei aparente transe se ascunde luciditate, simt al observatiei si poate prea multe conexiuni neuronale.
Cineva zicea “Gandesc, deci exist”. Altcineva imi zicea: “Gandesti prea mult”. Exista oare o proportionalitate intre cele doua? Atunci e atat de grav daca eu exist mai mult decat altii?