Timp de mai bine de o ora mi-am cautat motanu prin curte. Am ajuns acasa de la munca si ai mei il cautau prin toata curtea. Si uita-te prin casa, pe casa, sub casa (vorba aia ..) prin vie, pe la caini, prin gradina, prin visin. Mai ceva ca niste detectivi .. Dar nimic ..Nici urma de el..
Incepusem sa-mi fac din ce in ce mai multe griji .. Dar dupa ceva timp a aparut si el, mieunand din visin si incercand sa se dea jos. S-a suit tata in visin si l-a coborat..
M-am atasat f mult de el si nu vreau altul orice ar fi.. Pfiu, ce m-am speriat crezand ca n-o sa-l mai gasesc.. Acum toarce linistit in bratele mele..
P.S: imi cer scuze celor pe care i-am deranjat cu twitt-ul acela, era nervoasa